Echipa ediţiei - Petre Apostol

Născut în '60. Pe-atunci trăia Gheorghiu Dej, iar Ceauşescu de-abia încerca să îngâne româna. De aceea s-ar putea spune că sunt "expirat".
Am trecut, succesiv, prin experientele amare ale unei familii experimentale, învăţământului experimental şi apoi ale unei societăţi experimentale.
De-aia nu sunt prea optimist. Viaţa e tot un experiment... dureros, iar speranţa e o chestie din Cutia Pandorei.
De la 3 ani am fost an de an pe Litoral (specificul muncii lui taică-meu). Deşi ar fi trebuit să am totul, n-am avut nimic, pentru că nu mi s-a dat nimic. Ba chiar mi s-a luat o prietenă, Daniela.
M-am bronzat excesiv şi am avut priză la nemţoaice şi liftierele de la Hotel Perla. Offf, ce vremuri.
M-am îngemănat cu necuprinsul Mării. M-am identificat cu ea, trăiesc la limita dintre solidul rafinat din cochilii şi lichidul euforic înspumat.
Pretenţii de la viaţă n-am avut prea multe. Nici nu era cazul. Poate era mai bine să fi avut tupeu. Se poartă acum, chiar cu emfază.
Am construit o familie, am ridicat pe alţii, dar eu am rămas pe loc. Am făcut greşeli, am fost taxat. Am iubit în plus. Am fost taxat. Mi s-a luat TVA pe viaţă.
Era sa mor. N-am murit. Mi-au murit, in schimb, prieteni dragi. Am fost la revoluţie. M-am prins că e o făcătură şi m-am cărat. Dar n-am capitulat. A rămas voinţa de a face ceva pentru ţara asta.
Să nu mai zică unii: "Ce păcat că-i locuită". De-aia sunt acum, aici.